Independența în viață

În calitate de întreprindere familială independentă, Boehringer Ingelheim se concentrează pe acțiuni durabile pe termen lung. Pentru a atinge acest obiectiv, o finanțare solidă și o creștere corporativă organică sunt esențiale. Cultura corporativă a Boehringer Ingelheim se bazează pe valori care au fost aplicate încă de la înființarea companiei în 1885.

Independența a însemnat pentru Albert Boehringer:

A avea succes și a se dezvolta prin propriile eforturi. Pentru a atinge acest obiectiv, s-a concentrat încă de la început pe cercetare și pe satisfacția angajaților. Și pe un sentiment de familie.

Numele: ALBERT BOEHRINGER
Ocupația: profesor de medicină: Fondator al companiei
Anul nașterii: 1861

ÎN SLUJBA UMANITĂȚII

Purtând un costum simplu și o jachetă loden tradițională, stă gânditor la intrarea în C. H. Boehringer Sohn (CHBS) în 1931, privind camioanele care părăsesc fabrica pentru a furniza clienților cel mai recent produs al companiei, medicamentul cardiovascular Sympatol®. Bărbatul cu înfățișare modestă de la poarta fabricii nu este nimeni altul decât consilierul de comerț în vârstă de 69 de ani, Albert Boehringer, fondatorul și proprietarul companiei. Acesta reflectează pentru o clipă la lunga călătorie din spatele său.

CHBS, compania-mamă a actualei Boehringer Ingelheim, a trecut prin momente dificile: cum ar fi hiperinflația din Germania anilor 1920 și ocuparea de către aliați a Renaniei după încheierea Primului Război Mondial. După lansarea produsului respirator Lobelin® în 1921, Albert Boehringer a reușit să pună la dispoziția pacienților un alt medicament foarte eficient, Sympatol®. Succesul acestor medicamente a asigurat independența financiară a companiei de familie.

Fiul unei familii de antreprenori din Mannheim, în sud-vestul Germaniei, și-a început afacerea cu producția de compuși chimici, cum ar fi acidul tartric și acidul lactic. Câțiva ani mai târziu, era clar că Albert Boehringer a moștenit combinația potrivită de talente în afaceri: Tânărul antreprenor și-a investit banii cu virtutea tradițională a economisirii din Suabia sa natală, doar în domenii specifice, bine gândite. Ca exemplu, și-a cumpărat prima mașină la mâna a doua. Când a existat o penurie de cărbune în 1919 și producția era în pericol, a achiziționat pur și simplu o mină de cărbune dezafectată. Angajaților săi li s-a acordat întotdeauna prioritate maximă. În timpul Primului Război Mondial, de exemplu, a continuat să plătească salariile celor care s-au înrolat în armată. De asemenea, a introdus de timpuriu un sistem de asigurări de sănătate pentru angajații companiei, a oferit concedii plătite, un sistem de pensii al companiei și locuințe ieftine pentru muncitorii din fabrică și multe altele. Astfel de beneficii erau departe de a fi comune în acele vremuri.

Ca principiu-cheie, Albert Boehringer a recunoscut importanța de a avea oameni buni care să lucreze pentru el, precum nepotul său Robert Boehringer, care a condus compania în timpul Primului Război Mondial. Un alt exemplu este Heinrich Wieland, un văr al soției lui Albert Boehringer, Helene, care a primit mai târziu Premiul Nobel pentru chimie. Pentru Albert Boehringer era important să știe că firma era condusă de membri ai familiei. Prin urmare, într-o etapă timpurie, fiii și ginerele său s-au alăturat companiei. Astăzi, familiile Boehringer și von Baumbach, aflate acum la a patra generație, continuă să administreze averea companiei. Fostul producător de acid tartric din Nieder-Ingelheim s-a transformat într-o companie farmaceutică de succes la nivel mondial. Poate că Albert Boehringer și-a imaginat o astfel de evoluție în timp ce privea camioanele care plecau din fabrica sa încărcate cu Sympatol® în 1931.